fbpx

Tu ce faci cand ai probleme? Adica mergi spre ele sau o iei la fuga in partea cealalta?
Am sa iti spun de la inceput – pentru ca altfel imi e frica sa nu fiu prinsa cu minciuna mai tarziu – eu nu „am probleme”. Nu imi amintesc de niciun timp in viata mea in care sa fi crezut asta.

Am, desigur, foarte multe provocari: de la planuri date peste cap, la oameni dificili si situatii presante, vizite la doctor sau obiective cu termen depasit, dar nu vad ca as avea probleme.
In schimb, oamenii pe care ii intalnesc in context profesional „au probleme”. Sau asa isi spun. Si adevarul e ca atunci cand cred asta, decizia pe care o iau inconstient e sa se indeparteze de problema. Atat ca, distanta fata de problema inseamna simultan si distanta fata de solutie. Practic, indepartandu-ne de probleme ne indepartam de solutii si astfel ajungem sa traim problemele in loc sa le rezolvam. Alternativa ar fi sa le abordam si sa le gasim rezolvarea.

Cum putem face trecerea spre o gandire orientata spre solutii?

1. Care e, de fapt, problema?
Cauta radacina lucrurilor - de multe ori, ceea ce consideram ca fiind o problema este, de fapt, un simptom.
Daca, spre exemplu, nu esti organizat si simti ca nu stii de unde sa incepi un proiect, asta e doar un simptom al lipsei de claritate. De multe ori ne oprim la suprafata lucrurilor, la consecinte, cand ceea ce avem nevoie sa abordam sunt cauzele. Insa, doar atunci cand intelegem unde e ruptura, realizam si ce avem de facut, iesim din bucla in care incercam tot felul de solutii care trateaza simptomele dar nu ating cauza.

2. Incepe mic, dar gandeste la scara mare
Avem nevoie de antrenament sa trecem la un nou mod actiune. Modul in care ne comportam in fata problemelor are in spate un model invatat. Asa am facut noi la inceput si apoi, cu timpul, am repetat acest tipar pana cand a devenit automat. Acum nu suntem niciodata in situatia in care in mod constient spunem „A! Am o problema!Ce fac?” ci reactionam direct in baza modelului. Iti amintesti? „Cum faci un lucru, asa le faci pe toate”. Actiunea e dictata de disconfortul emotional.
Incearca, deci, sa te surprinzi cum actionezi in fata provocarilor pe care le ai. Cu cat e mai mica provocarea, cu atat si disconfortul e mai mic si ai mai multe sanse sa iti vezi tiparul. Gandeste solutii noi, dincolo de obisnuinta si cu timpul, acesta va deveni noul tau model.

3. Ce facem cu frica?
Daca ne referim la cazul particular al problemelor a caror rezolvare e amanata din frica, cel mai mare generator de frica e chiar amanarea. Ea permite acumularea de tensiune si a unei doze de irational.
Ce putem face? Identificam cel mai rau scenariu si un plan pentru el si apoi trecem imediat la rezolvarea problemei apeland, daca e cazul, si la ajutor calificat. De obicei, realizam pe parcurs ca cel mai rau scenariu nu e ceva de nesuportat, insa actiunea ne aduce foarte multa bucurie.
La nivel bio-chimic, corpul resimte entuziasmul si teama exact la fel, doar semnificatia pe care noi o atribuim difera. In plus, preluarea initiativei pentru a rezolva problema in locul amanarii aduce o senzatie crescuta de control asupra propriei vieti, fapt ce ne face mai curajosi si mai multumiti mai degraba de actiune decat de rezultat.

4. Reincadreaza-ti problema si redirectioneaza focusul
Indiferent de situatie, va fi mereu un mod in care sa poti vedea problema pe care o ai de trecut ca pe o etapa in drumul tau catre un obiectiv. Si aici e si oportunitatea de schimba focusul de pe problema pe care o ai pe ceea ce obtii prin depasirea ei.

Uite un mic experiment:
Pune un deget in fata ochilor tai - cam la 20 de cm – si concentreaza-ti privirea pe el. Cat de bine vezi fundalul? Schimba acum focusul pe un obiect din fundal : cat de bine iti vezi acum degetul? Mai deloc. La nivelul creierului lucrurile stau exact la fel ca la nivelul privirii: ne putem concentra a supra unui singur lucru si cu cat ai mai mult in atentie „recompensa”cu atat obstacolul e mai mic. Iar asta influenteaza modul in care ne raportam la el si modul in care actionam.