Blog

blog banner

O criza care a inceput ca una medicala, s-a transformat repede intr-una economica a carei amploare nu am banuit-o la momentul in care eram simpli privitori numai.
Restrictiile in care traim in prezent ne duc destul de repede catre crize noi

– cu siguranta putem vorbi de o criza de relationare si poate chiar o de criza de indentitate la nivel personal si, de ce nu, social. Consecintele acestor transformari nu le putem inca previziona si nici intelege pe deplin.
Ceea ce as vrea sa iti spun este ca lucrurile nu vor mai fi niciodata la fel. Asta nu e nici bine, nici rau, face parte din ecuatia vietii – nu despre asta e vorba.
Vad multe mesaje de incurajare – si, pe undeva, cred ca asta e parte din transformarea noastra, partea buna a lucrurilor de care am tot vorbit: incepem sa intelegem ca impreuna suntem mai puternici, mai buni si mai intelepti decat separat. Cele mai multe mesaje zic: va fi bine/ vom trece peste toate impreuna/ hai sa fim linistiti si sa asteptam sa treaca.
Ei, aici voiam sa ajung !
Permite-mi sa iti spun ca daca e ceva ce nu ne ajuta, asta cu siguranta e sa asteptam sa treaca. Hai sa nu asteptam sa treaca, hai sa fim pregatiti pentru atunci cand va trece.
De ce? Pentru ca atunci cand va trece, nu va fi ca atunci cand trece vacanta. Nu vom fi in situatia sa revenim la lucrurile pe care le-am lasat atunci cand criza a inceput. Da, vom merge mai departe, dar nu vom merge la fel. Tot sirul de implicatii, ca intr-un efect de domino, va schimba radical modul in care ne vom duce viata, de la relatii la bani, atat pe termen scurt cat si pe termen lung.
Ne putem pregati?
Cred ca da, din toate punctele de vedere.
Am sa ma opresc la primul, cel care e puntul de plecare pentru tot ce facem: cine suntem, modul in gandim.
Sunt unele lucruri in fata carora trebuie sa ne conformam: distantarea sociala, de exemplu, e o obligatie si o datorie in acelasi timp. Si ne conformam. Insa, ce facem sa ne adaptam la noua situatie? Nu numai sa o acceptam, dar mai mult, sa ne dezvoltam in noile conditii? Sa ne dezvoltam nu in ciuda noilor conditii, ci folosindu-ne de ele?
Adaptarea e o schimbare personala in primul rand. Avem nevoie sa urcam noi la un nou nivel pentru a putea opera la un nou nivel. Avem nevoie ca noi, cu toata fiinta noastra - emotional, spiritual, intelectual - sa fim in acest loc nou.
O situatie de criza e ca o lupa: amplifica toate lucrurile, pe toate planurile. Erorile care in situatii normale ne deviaza doar sau ne intarzie pe drumul nostru acum au un impact extraordinar. Sa luam capcana momentului oportun, de exemplu. De nenumarate ori, luati cu asalt de lucruri urgente – si, de altfel, rareori importante – lasam pentru un viitor mai linistit un plan concret, solid, urmat consecvent care sa ne asigure succesul pe termen lung. Nu are importanta daca vorbim de sanatate si implemantare unor obiceiuri utile in acest domeniu, de relatii si construirea unei familii puternice sau de cariera si slefuirea abilitatilor: cand e nevoie de o schimbare prima noastra reactie e rezistenta. Amanam luarea unei decizii si asta se vede si in rezultate. Abia cand nu mai avem de ales, ne schimbam. Atunci prioritatile devin clare, criza ne obliga sa facem un salt nivelul urmator. Si mereu lectia e aceeasi - cel mai bun moment sa incepi procesul de crestere a fost ieri. Azi e al doilea.
Ai un plan pentru perioada de “stat acasa”? Dar pentru cea de dupa? Te-ai gandit care vor fi schimbarile si cum te-ar putea afecta? Ce ai putea face pentru a fi pregatit sa prosperi in cadrul noii realitati? Care iti sunt punctele forte care iti confera un avantaj? Ce schimbari va trebui sa faci? Ce ai nevoie sa inveti?
Daca nu ai inca un raspuns clar si vrei sa preiei controlul asupra a ceea ce este posibil sa controlezi – propria persoana – te invit sa iti programezi un apel gratuit de coaching.