Blog

blog banner

Am mai povestit ca mult timp nu am stabilit un obiectiv clar si asta m-a tinut pe loc pentru ani buni pentru ca, asa cum spunea James Allen „pana cand gandul nu e legat de un scop, nu avem nicio realizare inteligenta”.


Cand am reusit, totusi, sa depasesc bariera stabilirii obiectivului, am stabilit obiective intr-un mod complet gresit si am sa iti spun si ce am facut gresit.
Am descoperit ca stabilirea scopurilor este un proces intelectual, nu in sensul ca trebuie sa fii super inteligent pentru a le putea stabili ci in sensul ca, pentru a le stabili corect, avem nevoie sa folosim uneltele mentale pe care le avem. Napoleon Hill, in cartea lui „Think and Grow Rich” vorbeste despre 6 functii ale gandirii, respectiv: ratiunea, memoria, perceptia, intuitia, imaginatia si vointa. Este suficient sa inveti sa le folosesti corect, zice el, si vei avea niste scopuri bine stabilite.

Imi aduc aminte cand mi-am propus eu sa dezvolt o afacere de coaching si training. Am folosit functiile astea, dar nu prea le-am folosit corect.

Ce vreau sa zic?

Mi-am folosit vointa, memoria si ratiunea – punctele mele forte. M-am uitat la ceea ce facusem pana atunci, ceea ce invatasem, in fine, toata viata pe care o construisem si, ghici ce? Nu am gasit niciun indiciu care sa arate ca ceea ce vreau e posibil. Ca am un vis realizabil. M-am folosit asadar de logica sa stabilesc obiective „realizabile” si „rezonabile”. Si am descoperit ca pentru a le realiza era nevoie de mult efort in plus si ca esecul era la fel de dureros ca in cazul unui obiectiv mai mare. Atat ca rasplata era atat de mica incat facea efortul sa para inutil si epuizant. Si am si renuntat de cateva ori.
Stiam o multime de oameni – cei care ma inspirau pe mine – care faceau asta cu talent, cu daruire, le venea natural si erau recunoscuti si iubiti. Si stiam si multi altii care, sub ochii mei si de la acelasi nivel cu mine, se apucasera sa construiasca ceva la vremea cand eu inca nu indrazneam nici sa visez si acum erau foarte departe. Experienta nu aveam; abilitati aveam... cum ai la inceput. Practic, toti erau mai buni decat mine.
Cum sa ii ajung din urma?
Folosirea memoriei si ratiunii – clar – nu a fost de ajutor.
Ce sa folosesc atunci?
Am ajuns – intamplator, spuneam la vremea aceea – intr-o comunitate in care am gasit mentori: oameni aflati pe acelasi drum ca si mine, insa mult mai in fata. Oameni care au pornit exact asa, fara niciun indiciu ca ar putea reusi. Si am ascultat o singura voce care spunea „foloseste perceptia, imaginatia, intuitia”.
Wayne Dyer spunea „Daca iti schimbi modul in care te uiti la lucruri, lucrurile la care te uiti se schimba”. Adica pot sa schimb modul in care ma uit la mine si astfel eu ma voi schimba. A fost greu sa si cred asta, sa schimb cu adevarat modul in care ma vad, nu doar sa zic ca schimb modul in care ma vad.
Si totusi, am ajuns la intrebari ca:
„Daca as fi un coach de succes cum as gandi?
Ce as simti diferit?
Cum m-as orgniza?
Ce as schimba in viata mea?
Oare cum as gandi?
Ce as incerca sa fac?”
Am folosit imaginatia pentru a crea imaginea pe care mi-o doream si pentru a-i face „vizite”cat mai des. Si am dat voie intuitiei sa ma ghideze in a gasi caile mai putin batute pe care aveam si am inca nevoie sa merg si sa chiar sa fac pasii aceia care nu imi erau cunoscuti.
Sunt inca in proces, asa cum stii. De fapt, daca e sa fim cinstiti, mereu suntem in proces daca nu am incetat sa crestem. La fiecare nou nivel o luam de la capat: temerile sunt acolo, autocritica e acolo, ideea ca faci ceva peste nivelul la care esti e acolo.

Te provoc sa incerci sa folosesti „instrumentele” astea - imaginatia, intuitia, perceptia - pentru a-ti stabili un scop. Fac pariu ca vei stabili scopuri care te vor motiva sa le indeplinesti.