Am intrat în John Maxwell Team în noiembrie 2013 şi în martie 2014 am fost prima dată la un eveniment de certificare. Făcusem destul de recent cunoştinţă cu lumea dezvoltării personale.
Îmi amintesc foarte clar că, cu nici doi ani înainte, susţineam public că nu citisem cărti de dezvolare personală si nici nu intenţionam să o fac. Sigur, în John Maxwell Team am intrat pentru leadership, şi asta inseamnă mult mai mult decat dezvoltare personală, dar să nu divagăm.
Eram aşadar, în martie 2014, pentru prima dată la un eveniment exceptional de dezvoltare personală şi profesională. Deprindeam abilitaţi noi, aveam acces la mentori care păreau sa cunoască toate secretele acestei noi lumi în care intram, cunoşteam zeci si eram inconjurată de sute de oameni cu aspiraţii similare care se ajutau şi se incurajau continuu.
E uşor de înteles că a avut un impact uriaş. E simplu să explic de ce m-am dus a doua oară. Totuşi, acum exact o săptamană încheiam participarea la ultimul eveniment de certificare. Şi m-am intrebat ce m-a făcut să mă duc a şasea oară.
Sunt mai multe motive, am sa vorbesc doar despre cele care îmi par cele mai importante.
Primul cred ca este chiar mediul. E energizant si dătător de inspiraţie să stai printre oameni – prieteni noi sau vechi – dornici să se dezvolte şi care, mai mult, îşi asuma pe deplin evoluţia proprie. Mulţi sunt într-un moment de cotitură, cum am fost şi eu cândva; nu le e uşor să fie acolo; pentru unii prezenţa a cerut sacrificii. Şi cu toate astea sunt prezenţi şi reusesc să vadă oamenii dincolo de ceea ce sunt în prezent, să creadă în visurile celor din jur mai mult decât cred ei inşişi.
Realitatea e că noi, oamenii, suntem precum seminţele: în fiecare ghindă stă promisiunea unui stejar falnic, dar numai plantat în sol bogat va reuşi să îşi îndeplinească promisiunea. Şi pentru noi solul cel mai bogat îl reprezintă încrederea, susţinearea necondiţionată şi modelul oferit de mentori pentru cî ceea ce inveţi contează, dar la fel de mult contează şi de la cine inveţi.
Nu o dată am auzit în anii aceştia intrebarea “Iar te duci? Păi nu iţi ajunge de câte ori ai fost ?”. Ba ţi-ajunge, dacă între timp nu ai mai crescut. Realitatea e că, şi asta e cel de al doilea motiv pentru care merg în continuare, atâta timp cât eşti în acţiune nivelul de conştientizare creşte. Multe lucruri sunt spuse fără să le auzi sau fără să iţi spuna nimic la inceput, dar dacă iţi continui călătoria de dezvoltare capacitatea de înţelegere creşte. Treci, treptat, de la a auzi concepte “drăgute” la a avea o înţelegere profundă despre cum poţi trăi diferit incepând chiar din momentul respectiv.
Au fost şi ani când mi-am zis că nu mai merg: acces la mentori am, nemijlocit, tot anul; ce e de achiziţionat se poate achiziţiona şi in absenţă; de inţeles, ceea ce mi-au zis, am inţeles. Dar nu pentru că nu am inţeles m-am întors, din contră, faptul că am inţeles m-a făcut să mă întorc. Ştiu că dezvoltarea şi creşterea sunt un process, nu un eveniment. Am simţit în anumite momente că dacă nu aş fi fost acolo nu aş fi avut puterea să caut solutiile cele mai potrivite pentru mine. Aşa că într-un an am luat repede, în avans, decizia că orice s-ar intampla, voi avea mereu grijă să mă pun într-un mediu de creştere. Am luat repede şi în avans decizia că, indiferent ce va arunca viaţa către mine, dacă va fi, poate, nevoie de sacrificii mai mari, mă voi mentine în acest mediu. Pentru că, oricum, dacă e să fac faţă provocarilor, cu siguranţă din mediul acesta le voi înfrunta mai bine.
Te incurajez să iți găseşti un mediu de creştere potrivit ţie şi să iei în avans decizia să te menţii constant în el. Vei avea nevoie de un binoclu să ve vezi de unde ai plecat!
