De curând am realizat importanța imaginii de sine și aș vrea să împătășesc cu tine o poveste personală.
Conduceam spre birou intr-o dimineață.
Tocmai terminasem de vorbit cu o colegă la telefon – aveam ceva probleme, deja :) .Cineva mi-a tăiat fața. Nu m-a deranjat, ba din contră: aveam atitudinea cuiva care pățește asta tot timpul (deși nu era adevărat) și atunci mi-am dat seama: imaginea mea de sine e aceea a unei persoane care are tot timpul probleme de rezolvat.
Mi-am dat seama că în mare gândeam cam așa: lumea e plină de oameni care nu își fac treaba pentru că fie nu pot, nu știu sau nu le pasă; lucruri prost făcute sunt la tot pasul – ziceam tot timpul ”suntem înconjurați” – și cineva trebuie să rezolve toate aceste probleme.
Investiția emoțională în această imagine era foarte mare, am simțit fizic energia pe care o emanam când mă gândeam la ce am de făcut și cu cine am de-a face. Ca să fim corecți până la capăt, imaginea aceasta a avut o contribuție semnificativă la succesul meu în etapele anterioare. M-a ajutat să fiu și să fiu percepută ca omul care le rezolva pe toate, știa ce trebuie făcut și făcea cu plăcere ”ordine” unde era nevoie.
Și atunci unde era problema?
Păi problema era că în etapa asta nouă imaginea de sine e mai mult o ancoră care mă ținea pe loc la nivelul rezolvatorului de probleme; imaginea mea de sine nu era pe aceeași lungime de undă cu persoana care poate crea ceea ce vreau eu să creez, cu persoana care trăiește viața pe care vreau eu să o trăiesc.
Chiar dacă imaginea obiectivului e clară nu e suficient dacă imaginea de sine nu e în armonie cu ea, nu e pe aceeași frecvență. Cu alte cuvinte te umflă râsul când te gândești la ce ți-ai propus să realizezi, dar nu din pricina entuziasmului.
Degeaba visam eu la ce e posibil, câtă vreme comportamentul era dictat de imaginea aceasta în care investisem emoțional și toate obiceiurile pe care mi le formasem. Orice mi-aș fi propus, sfârșeam prin a mă comporta în armonie cu ea, ea trăgea sforile, ea lua, de fapt, decizii.
Te provoc să verifici și tu câtă armonie e între modul în care te percepi (imaginea de sine) și persoana care poate crea ceea ce vrei să realizezi în viața ta.
Dacă e nevoie, construiește o imagine clară despre cum ai nevoie să fii pentru a face ceea ce vrei:
• Folosește-ți imaginația și gândește până în cele mai mici detalii: la ce oră se trezește, ce mănâncă, cu ce se îmbracă, cu cine vorbește, unde locuiește, ce sport face, cum arată ziua de lucru, ce citește persoana asta.
• Reconectează-te zilnic, cel puțin 5 minute, timp de 90 de zile la imaginea asta, încercând să fii implicat emoțional, în fond e un prilej de bucurie să anticipezi succesul.
